de Dragoș Huțuleac

Tulburător sau nu, spectacolul vieții are reprezentații zilnice. Cortina se ridică cu fiecare răsărit de soare. Oamenii, actori fără studii, sunt personajele principale. Unii sunt sinceri pe scenă, alții nu, dar fiecare este acolo și își face treaba. Rareori se uită în jur, rareori înțeleg că fac parte dintr-un amplu spectacol. Ei sunt actorii fără nume, fără stele pe bulevardul vedetelor, majoritatea nu apar nici măcar la televizor. Sunt cuminiți și inocenți pe o scenă mult prea mare ca să iasă fiecare în evidență. Asta deși toți sunt buni în ceea ce fac, indiferent cât de josnică e activitatea în care se complac. Firesc trec prin viață, ca și cum nu ar fi contat pentru nimeni, iar în clipa morții au o strângere de inimă: oare își va aminti cineva de ei?!?

Piesele în care aceștia joacă, sunt de obicei pe categorii de vârstă. Copii până pe la vreo 14-16 ani, adolescenți până spre 22, 23, chiar 30 de ani dacă vine vorba despre bărbați. Tineri nu prea apucă să fie. Iar după ce depășesc 50 de ani sunt bătrâni deși ar trebui să fie doar maturi. Așa e în firea lucrurilor! Toată perioada asta au în palmares o varietate impresionantă de spectacole. De la comedii, la vodeviluri, de la varieteuri, la drame. Tragediile au loc doar atunci când greșesc categoria de vârstă și vor să fie bătrâni când sunt încă adolescenți, sau copii atunci când trebuie să fie maturi ș.a.m.d. Asta pentru că nu înțeleg la timp că este vreme pentru toate. Tragediile nu sunt aplaudate de nimeni, nu au succes la public și nici nu le recomandă nimeni. Ajungi de cele mai multe ori să joci în ele din greșeală. Nici ție nu-ți place rolul, dar n-ai ce face și îl duci până la capăt. Esti un Sisif care își poartă pe umeri existența. Și ea e rotundă, doar că mai puțin turtită la poli. În locul polilor, stau așezate alegerile noastre. Mai bune, mai rele, ne-au adus acolo unde suntem. Niciodată nu le vom putea schimba, putem doar să le îmbunătățim sau, pe viitor, să știm dacă sunt ori nu sunt cu folos sufletului nostru. Pentru că, în cele din urmă, doar el contează. Liniștea lui e cea mai mare bogăție pe care o poți avea ca om. Nici tot aurul din lume nu are valoarea unui suflet împăcat cu toate. Să ajungi să ai un suflet liniștit e singura victorie pe care o poți avea asupra vieții. Restul victoriilor sunt asupra oamenilor, de aceea prea puțin contează în măsura eternității. Oamenii sunt clipe, ori viața este totul. Și ajungi să trăiești cu adevărat viața doar cu ajutorul sufletului tău. Bucuria din el este indicatorul care măsoară apropierea ta de dânsa, în timp ce frustrarea îți arată că te-ai îndepărtat de ea.

Pe marea scenă a teatrului în care trăiești ești răsplătit pentru munca ta prin bucurii, sau tristeți. Alege să fii un actor desăvârșit pentru ca sufletul tău să se bucure. Fii sincer în toate reprezentațiile tale…