Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului scoate la lumină bunătatea din oameni…Păcat că e doar odată pe an. Poate tocmai din această cauză este o sărbătoare atât de specială. Această perioadă, este una a sufletului, a regăsirii sinelui pe care îl pierdem în restul anului printre claxoane, e-mail-uri, sms-uri, rețele de socializare, cumpărături, alte claxoane, locuințe tot mai mai mari, dar tot mai goale, conturi în bancă tot mai mari, în timp ce inimile ne devin tot mai goale…. Ne mai pierdem sinele pe drumul dintre casă și servici, îl mai pierdem printre facturi, magazine, chiar și printre degete. O viață întreagă risipim ani, pentru ca la urmă să cerșim clipe. Singurele momente când ne mai amintim că suntem în primul rând oameni și mai apoi mașini de făcut bani sunt Crăciunul și Paștele. Crăciunul este un moment al intimității familiale, când dragostea celor din jurul nostru ne învelește în mantia bucuriei de a fi. Existența noastră se întoarce la origini, iar matca trasată de sângele strămoșilor se umple iară de înțelegerea a ceea ce înseamnă omul ca ființă deplină. Nimic nu mai contează în fața iubirii pe care o simți când te afli în sânul familiei. Zâmbești și cu inima, nu doar cu buzele. Simți că ești acasă, locul în care totul este posibil, unde răul și necazul rămân la în fața ușii de la intrare. Te simți protejat de toate relele, iar mirosul de cozonac și sarmale, te trimit înapoi în timp, în lumea copilăriei, a colindelor, a tradițiilor românești. Cu toate că farmecul sărbătorilor de iarnă românești este cu adevărat special, poate n-ar strica să vedem cum sunt tradițiile de Crăciun și în alte state ale lumii…

Crăciunul în Finlanda cunoscut pentru „Declarația de Pace”

Tradițiile de Crăciun din Finlanda sunt centrate pe casa și familie, la fel ca peste tot în lume. Sentimentul de căldură din fiecare camin și veselia sezonului sunt accentuate de iarnă feerică, dar grea din Finlanda. Probabil toți știm că Finlanda este țara de origine a lui Moș Crăciun, iar fiecare copil finlandez știe ca Moș Crăciun locuiește pe muntele Korvatunturi din orașul Savukoski, în Laponia, în partea de nord a Finlandei. În dimineața Ajunului Crăciunului copiii sunt bucuroși și emotionați pentru că știu că țara lor este prima oprire a lui Moș Crăciun și că în Ajun fiecare își va primi cadourile. Familiile finlandeze sărbatoresc și Ziua Sfintei Lucia, la fel ca cele mai multe dintre țările scandinave. Crăciunul se sărbătorește între 24 și 26 Decembrie, însă înainte cu câteva săptămâni, în perioada de Advent, casele sunt pregătite, se coc fursecuri și se decorează orașele, casele și se împodobesc brazii. În dimineața de Ajun se mănîncă budinca de orez groasă și cremoasă, servită caldă, cu scorțișoara, zahăr și alte mirodenii. După micul dejun, tata și copiii merg să cumpere sau să taie un brad, iar mama merge la piață să facă ultimele cumpărături. Tradițiile de Crăciun din Finlanda au devenit foarte cunoscute în lume, datorită uneia dintre ele: „Declarația de pace de Crăciun”, un eveniment tradițional finlandez care a avut loc în fiecare an (cu excepția unuia) de la mijlocul anilor 1300. În orașul, Turku, în sudul Finlandei, oamenii se adună înainte de prânz; după ce clopotele catedralei anunță ora 12 este citită „Declarația de pace de Crăciun”. În cazul în care te ia cu frig atunci când te gandești la un Craciun de-a dreptul inghetat in Finlanda, trebuie sa stii ca finlandezii merg la sauna dupa ce iau o masă de prânz ușoară în Ajun. Cina reprezintă cu adevărat o masă festivă: se servesc mai multe tipuri de pește, produse de patiserie din cereale integrale, tarte cu prune și budincă de fructe, friptură de porc, șuncă, legume cu morcovi și orez. Băutura tradițională de Crăciun este glögg, care este un vin fiert. În jurul orei 5 sau 6 seara, familiile merg la cimitire să lase lumânări aprinse pe mormintele celor dragi care nu le mai sunt alături pentru a sărbători împreună Crăciunul; un cimitir luminat de mii de flăcări, reflectând pe zăpadă umbrele copacilor, este o imagine emoționantă. Seara vine în vizită Joulupukki (Moș Crăciun) care întreabă dacă sunt copii buni în casă și pentru că în fiecare găsește astfel de copii, le împarte cadouri în timp ce ei îi cântă colinde precum Joulupukki Laula sau Peteir Punakuono (Rudolph), apoi Moșul trebuie să plece pentru a vizita restul lumii.

Crăciunul la ruși –  între Moș Gerilă și Santa Claus

Crăciunul la ruși este sărbătorit pe stilul vechi, pe 7 ianuarie, ca și în alte țări slave. După instaurarea puterii sovietice, Crăciunul a fost interzis. Nici măcar nu aveai voie să împodobești bradul. De abia în anul 1935, Stalin a dat voie la brad, însă nu se mai numea de Crăciun, ci Bradul de Anul Nou. Așa a rămas și în zilele noastre, în Rusia post-sovietică.

Bradul este și acum împodobit în vârf cu o stea, însă nu precum cea de la Betleem, cu șapte colțuri, ci cu cinci, la fel ca stelele sovietice de pe turnurile Kremlinului. Desigur, există și un moș, dar se numește Moș Gerilă.

În urmă cu câțiva ani, Moșului rusesc i s-a făcut și o reședință în regiunea Vologda, la Velikiy Ustiug. S-a vrut fabricarea unui brand rusesc, să nu mai fie numai Santa Claus  sau Moș Crăciun din Laponia.

Totuși, în Rusia există o mulţime de tradiţii legate de sărbătoarea Crăciunului. La țară, în trecut, podeaua caselor era acoperită cu fân, iar pe masă se puneau paie și numai deasupra lor faţa de masă, în amintirea faptului că Mântuitorul s-a născut într-o iesle și nu într-un palat princiar.

În seara de Ajun, peste tot se auzeau colinde și alte cântece de Crăciun. Rușii aveau obiceiul să amenajeze într-o lădiţă –  o peşteră – un teatru de păpuşi, cu scene pe tema Naşterii Domnului. În amintirea darurilor oferite Pruncului sfânt de magi – aur, ca unui rege, tămâie, ca unui zeu şi smirnă, ca unui om – oamenii îşi făceau cadouri unii altora.

Masa era deosebit de îmbelşugată, principalul fel de mâncare fiind gâsca cu mere. Mai mult, după postul de 40 de zile, se pregăteau tot felul de mâncăruri cu carne, iar praznicul era de neconceput fără o mulţime de dulciuri – plăcinte, colaci, chifle sau biscuiţi în formă de fulgi de nea. Gospodinele ornau torturile in formă de ceas, ale cărui limbi se apropiau de miezul nopţii. Acest obicei s-a răspândit și pe decorațiunile pentru împodobit bradul – globurile sub formă de ceas sunt și acum foarte căutate.

În zilele de Crăciun, oamenii făceau tot felul de acte de binefacere : împărţeau săracilor de pomană, trimiteau daruri la azilurile de bătrâni, la casele văduvelor si orfanilor, la spitale, pentru ca nimeni să nu se simtă singur în aceste zile de sărbătore.

Crăciunul în Franța – o întoarcere în sânul familiei

Crăciunul reprezintă  o ocazie foarte importantă pentru francezi să se reunească la masă. Copiii francezi își așează încălțările în fața căminului, sperând că Pere Noel sau Papa Noel (Tata Noel) sau “le petit Jesus” (“micuțul Iisus”) le va umple cu daruri. Bomboane, fructe, nuci și mici jucării sunt agățate pe ramurile bradului de Crăciun. Există și un Pere Fouettard (Tata Fouettard), care are datoria de a-i bate la fund pe copiii care au fost obraznici de-a lungul anului.

Numele “Noel” provine din expresia “les bonnes nouvelles”, cu semnificația de “vești bune”.

În anul 1962, a fost votată în Franța o lege care stipulează că tuturor scrisorilor trimise lui Pere Noel (Moș Crăciun) trebuie să li se răspundă cu o carte poștală. Pentru a se conforma acestei legi, cadrele didactice trimit răvașe de răspuns tutror copiilor din școli care se adresează în scris lui Papa Noel. În ajunul de Crăciun există obiceiul de a se posti toată ziua, pentru ca la miezul nopții, toată familia , cu excepția copiilor mici, să meargă la biserică sau la catedrală pentru slujbă .

După asistarea la “La Messe de Minuit” (Liturghia de la miezul nopții), francezii se adună în grupuri de prieteni sau în familie pentru a serba “Le Reveillon” (Revelionul), la o masă îmbelșugată, acasă, la un restaurant sau la o cafenea. Fiecare regiune franceză are propriile tradiții culinare legate de Revelion, cu feluri de mâncare din curcan, clapon, găina sau cu boudin blanc (budincă albă). Bucățele sunt stropite cu vinuri Muscadet, Anjou, Sauterne and Champagne . Cuvântul “reveillon” provine din verbul “reveiller”= “a se trezi , a se deștepta”. Revelionul reprezintă o “deșteptare” simbolică, semnificând nașterea lui Isus .

De-a lungul perioadei de Crăciun, se servesc deserturi tradiționale :

La Buche de Noel (“Butucul lui Noel”), constând dintr-o prăjitură lunguiață din ciocolată cu castane, care reproduce forma unui butuc ars între ajunul Crăciunului și Anul nou în Périgord, reminiscență a unui străvechi ritual păgân;

Le pain Calendeau (“Pâinea Calendeau”) – pâine de Crăciun făcută în sudul Franței, din care se oferă o bucată unei persoane sărace;

La Galette des Rois (“Prăjitură regilor/magilor”), o prăjitură rotundă, tăiată în bucățele care sunt împărțite de un copil ascuns sub masă, numit “le petit roi” sau “l’enfant soleil” (micul rege sau copilul soare). Cine găsește “la feve”, boaba de fasole ascunsă în prăjitură, devine “rege’ sau “regină”  și își poate alege un partener.

Între decorațiile de Crăciun franțuzești, un rol major îl are Sapin de Noel (Bradul lui Noel), care împodobește casele, străzile, birourile și fabricile. Sapin de Noel a apărut în secolul XIV în Alsacia, decorat cu mere, flori de hârtie și panglici , fiind introdus în Franța în anul 1837.

 

În America Crăciunul vine cu „Prăjitura Prezidențială”

În America, sărbătoarea de Crăciun are magia ei, datorită lui Santa Claus, acest episcop creştin, aflat la originea lui Moş Crăciun şi a cântecelor specifice, cel mai celebru fiind „Jingle bells”.

Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copii işi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn. Americanii nu au un mediu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănâncă friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte „Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Aceasta tradiţie este unică în lume. În vestul Americii este servită tradiţionala băutură „eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă câteodată scorţişoară sau nucşoară.

Brazi împodobiţi sunt peste tot, cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracţie turistică şi pentru cei care nu sărbătoresc Naşterea Domnului.

Tradiții de Crăciun din Africa

În Congo, ziua de Crăciun începe cu grupuri de colindători care merg din casă în casă cântând colinde. În trecut, nimeni nu lipsea de la slujba de Crăciun, iar fiecare participant celebra Nașterea Domnului aducând darurile sale.

În Africa de Sud, în zilele noastre, după slujba de Crăciun, în fața fiecărei case se intind mese bogate la care sunt invitate rudele și prietenii apropiați. Mâncarurile tradiționale de Crăciun sunt curcanul, friptura de vită, purcei de lapte, orez galben cu stafide, legume, budincă de prune, biscuiți.

În Ghana, bisericile încep a fi decorate cu patru săptămîni înainte de Crăciun. În Ajun copiii colindă, iar seara oamenii se duc la biserică cu crenguțe de palmier și lumânări și se pun în scenă piese de teatru cu scena nașterii. În Liberia, oamenii împodobesc palmierii. Masa de Craciun este rotundă și se asază afară.

În loc de încheiere

În orice loc al lumii ne-am afla, Crăciunul îl purtăm în primul rând în suflete. Bucuria Nașterii Mântuitorului ne aduce pe toți împreună, în jurul bradului, slăvind bucuria vieții și dragostea pentru cei dragi. Uităm pentru câteva zile de toate greutățile  și ne reamintim de lucrurile cu adevărat importante ce ne înconjoară: iubirea, familia, sănatatea, credința. Cadourile cele mai scumpe sunt zâmbetele celor dragi. Timpul petrecut împreună pare desprins din  povești și nimeni, absolut nimeni nu-și dorește să se termine acele clipe. Înveliți în dragostea purtată unii altora, ne simțim din nou copii. Pe unii îi mai alintă bunicii, pe alții îi mai alintă părinții, alții trebuie să învețe să se alinte între ei, dar cu toate astea niciun suflet nu rămâne fără mângâierea acestor clipe de sărbătoare. Crăciunul, tot timpul, ne va învăța să nu mai fim singuri….

Bibliografie:

www.sfatulparintilor.ro

http://www.financiarul.ro

www.legestart.ro

www.rfi.ro

www.qbebe.ro