de Dragoș Huțuleac

Pe rețelele de socializare apar tot mai des distribuiri despre Ceaușescu și reușitele sale. Evident, fiecare distribuire în parte este atacată de o parte a utilizatorilor, în timp ce alții le apreciază. Personal nu mă interesează nici opiniile pro, nici cele contra și nici nu le voi discuta aici. Mi se pare în schimb deosebit de interesant că aceste tipuri de distribuiri se regăsesc tot mai mult în cronologia tinerilor sub 26 de ani. Pe ei nu-i putem bănui de nostalgii. În schimb îi putem bănui în mod cert că îi doare de ce se întâmplă cu acestă țară în care mulți dintre ei nu-și găsesc locul, deși ar dori s-o facă. Nemulțumirea lor va fi sfârșitul capitalismului și va conduce la reconfigurarea sistemului democratic, dacă nu la dispariția lui. Vocile lor, a tinerilor care nu mai fac fața acestui sistem politic și economic practicat în țara noastră de un sfert de veac se aud tot mai des, tot mai tare și sunt tot mai unite. Acest fapt va duce într-un final la prăbușirea sistemului, dacă între timp nu vor exista minți luminate care să pună umărul la updatarea lui conform noilor realități sociale. Iar aceste minți nu vor exista sau, dacă există, sigur nu vor fi promovate în poziții din care să poată schimba ceva, asta deși toată lumea e de acord că așa nu se mai poate. În cel mult 10 ani, timp în care respectivii tineri își vor întemeia familii, vor avea copii și vor încerca să aibe o viață decentă, sistemul va crăpa. Responsabilitățile pe care le aduce cu sine familia, îi vor determina pe acești oameni aflați în deplinitatea maturității lor să reacționeze cu scopul a găsi soluții pentru o viața normală. În acel moment vom asista la o nouă revoluție. Nu știm dacă va fi violentă, sau nu, dar ea va exista și va însemna renașterea efectivă a României, pentru că ea în 89 nu a avut parte de o renaștere, ci mai degrabă de o înmormântare în același mormânt cu cuplul Ceaușescu. Dacă doriți, din punctul meu de vedere, asta a fost și simbolistica uciderii celor doi. Dacă revoluția din 89 a fost una regizată, cu scenariști din afară, aceasta va fi una sinceră pornită din intimitatea nevoilor cetățenilor acestei țări. Din acest motiv, viitoarea revoluție va fi una cu rezultate pozitive. Va fi una sinceră. Ori sinceritatea e o bază bună pentru a construi viitorul unei națiuni, nicidecum minciuna și perfidismul.

Sistemul actual se zbate tot mai tare să ne arate că el e cel mai bun, cel mai drept, cel mai firesc. Disperarea cu care ne bagă pe gât acest lucru ne arată că nu mai are zile multe. E disperarea condamnatului la moarte care după ce a siluit și ucis o copilă nou născută în iarna lui 89 împreună cu toată familia ei, în cazul de fața România democratică cu poporul ei, vrea să ne demonstreze că de fapt e un om bun, blând, corect iar fapta făcută a fost numai o scăpare de moment. Această ipocrizie vecină cu demența provoacă deja silă în rândul tinerilor care s-au săturat de baliverne. Nu, ei nu vor face din Ceaușescu un erou național. Dar folosindu-se de el, arată cu degetul greșelile capitalismului în România. Pentru că dacă acest sistem nu dădea chix, didactorul român era pur și simplu uitat. Așa, din cauza eșecului înregistrat de democrația specific românească, privind în trecut, tinerii încep să vadă acolo un loc mai bun decât prezentul