de Dragoș Huțuleac

Vă rog, nu mai jucați teatru! Lăsați viața să curgă firesc, lin, normal pe cuprinsul României. Nu avem nevoie de opiniile dumneavoastră! Știm singuri că soarele ține de cald și că albul nu e negru. Nu mai încercați să dovediți opusul. Nu mai încercați să ne manipulați. Nu suntem proștii dumneavoastră de serviciu. Dacă vocile noastre nu se aud, nu înseamnă că nu gândim, că nu simțim, că nu știm adevărul. Mereu încercați să ne arătați urâtul din viața noastră, din țara noastră, din neamul nostru. Mereu puneți la îndoială valorile noastre. Cine sunteți voi să judecați asta?!? Cu ce drept vă erijați în postura de elite mai presus de toate, mai presus de oameni, mai presus de Dumnezeu, mai presus de români? Chipurile voastre sunt peste tot. Vocile voastre sunt peste tot. Voi vreți să fiți suverani peste un popor pe care îl disprețuiți și îl terfeliți zilnic la televizor, la radio, pe rețelele de socializare. O faceți de parcă ar fi dreptul vostru divin, uitând că v-ați născut din mame, ca noi toți. Că ați fost la aceleași școli, că ați avut aceeași copilărie, că ați mâncat aceeași pâine…până la un moment. Acel moment când ați ales să vă vindeți sufletele, străbunii și țara petru a câștiga mai ușor niște bani. E mai ușor să distrugi, decât să construiești, ori voi asta ați ales: calea ușoară. A celor care distrug totul, motivând ipocrit că numai așa pot construi ceva bun. Ați uitat numai că temeliile pe care ați vrut să le prăbușiți au fost mai trainice decât trecerea voastră prin istorie. Ați dărâmat fabrici, ați distrus învățământul, sănătatea, armata, justiția, economia. Totul ați vrut să puneți pe butuci în numele democrației și economiei capitaliste. Pretexte! Scuze frumos ambalate și oferite celor flămânzi de altceva. Doar că cei mulți erau flămânzi după mai bine, nu după mai rău. Chiar au crezut în voi, vânzătorii de iluzii. Dar orice nălucă se termină repede. Iar când lumea început a se trezi, ați devenit mai răi, mai vocali, mai disperați. Ați construit alte scenarii, mai complexe, scenele au devenit mai mari și chiar ați angajat actori mai buni. Degeaba! Lumea a început să vă miroase de departe.  Ambalajele în care ați învelit atât de frumos democrația încep a se rupe, iar lumea vede că dincolo de ele nu se află nimic din ce se aștepta să fie. Priviții în ochi dacă aveți curaj pe oamenii de pe stradă. Nu se mai entuziasmează când vă văd, vorbele voastre nu se mai lipesc de ei, piesa voastră de teatru absurd rămâne fără spectatori. Locul lor a fost luat de oameni care nu mai cred în poveștile voastre, ci cred în ei înșiși, care știu că pot reuși prin forțele proprii și nu au nevoie să le spuneți voi ce e bine sau nu să facă. Au înteles că cel mai bun exemplu pentru copiii lor este cel personal și că aceștia nu pot avea o viață frumoasă decât dacă le insuflă de mici acele valori pe care voi, în nebunia voastra de un sfert de veac, ați încercat să le ștergeți din conștința neamului: credința, patriotismul, munca, responsabilitatea, bunătatea, respectul, echilibrul, întelepciunea.

Nu domnilor, nu vă bucurați că mai sunteți la televizor, că mai sunteți în parlament, că mai sunteți pe prima pagină a ziarelor. Vremea voastră a trecut. Sunteți niște dinozauri a căror loc este la grădina zoologică, într-o cușcă, pe care va scrie: „Trădătorii de neam – niște viermi care se hrăneau cu atât de mult rahat, până au ajuns să fie unul”