Se ia un student sărac. Mai rari în ziua de azi, dar se mai găsesc. Se constată că începe weekendul și că banii lipsesc cu desăvârșire. Până intră bursa mai sunt două săptămâni iar pachetul de-acasă ajunge abia luni. Cum procedezi? Că doar mațul tău de student sărac are aceleași drepturi ca mațul unui student înstărit, care o va arde diseară în club, cheltuind banii pe care tu îi ai pentru o lună. Ei bine, în primul rând nu intri în panică. Ești român, ce ceapa mă-sii (e post, nu putem înjura de dulce), așa că improvizezi tu ceva. În al doilea rând,  scotocești în frigider, în dulapul cu alimente, sub pat, prin seltare cu atâta înverșunare și perseverență, ca și cum ai căuta piatra filosofală, nu niște resturi alimentare pe care să le poți pune la fiert. Apă ai. Deja 50% din problemă e rezolvată. Restul sunt doar detalii.

Pentru că ești un norocos, găsești două plicuri de supă instant, luate din bazar cu 1 leu, o ceapă fără slănină, o roșie semi-stricată și ai găsi tu și un morcov, dar de unde atâta bucurie. Ardei gras n-ai mai văzut de asta vară. Noroc că mai este olecuță de smântână, pe un fund de borcan și o bucată de salam care are mai bine de o lună de când stă în frigider pentru că efectiv ți-a fost scârbă să pui mâna pe el să-l arunci. Acum pare de-a dreptul apetisant. Te mai învârți ce te mai învârți și găsești și un ou, care a ajuns din greșeală după cutia goală de salată beuf. Deja viața îți surâde. Malefic, dar zâmbește. De altceva nu mai ai nevoie, doar ai borcanul de delikat aproape neînceput. N-are nicio importanță că stă acolo din primul an de facultate. Și uite așa te dai la lucru.

Tai ceapa aia mărunt, mărunt, mărunt, ca să pară că-i mai multă și o dai la călit în restul de ulei rămas de la cartofii prăjiți de acum 2 seri, pe care l-ai stors în oala de borș. Peste ea, ca niște ghiulele mici dar pătrate, cad bucățelele de roșie. Doamne ce frumos clipocesc ele în baia de ulei în care se scaldă ca niște fete mari! Parcă-s vii! Deja prinzi a saliva. Ești un pofticios, că foame nu-ți este. Ai mâncat cu două zile în urmă. Te uiți cu îngrijorare la salam. A expirat de 3 săptămâni, dar se ține bine. Totuși te decizi să-l tai mărunt și să-l prăjești laolaltă cu ceapa și roșia. Odată aruncat în oală, știi că dispare orice pericol. Ai mâncat tu mai rele. Stomacul ți-i cetate necucerită. Cât timp se rumenesc toate, ai curățat cartofii, i-ai tăiat aproape la fel de mărunt ca pe ceapă, din același motiv. Firește că îi pui în oală. Adaugi apa, două linguri de delikat, o maneluță și te așezi picior peste picior. Când vezi că toate fierb, așa cum fierbi tu în sesiune, desfaci pachetele de supă instant și le pui peste. Să fie bogăție! Amesteci bine și te minunezi. Viață tată! Când e gata de fiert, desfaci borcanul cu smântână, strâmbi din nas cum miroase, dar nu pui la inimă. Spargi oul, il pui în borcanul cu pricina, peste pui un polonic din zeama ta, pui capacul la borcan înapoi, zbați bine si adaugi amestecul peste minunăția ta de fiertură. Până de răcește mâncarea, dai o fugă până în Piața mică de unde „împrumuți” o legătură de mărar și alta de pătrujel. Parcă simțeai tu că îi lipsea un  „quelque chose” pentru ca savoarea să fie perfectă. Gata. Te poți pune la masă. Până luni, studentule sărac care ești tu student sărac, reziști….