de Dragoș Huțuleac

Pentru că tocmai a reintrat în comerț celebra bere Solca, care concura pe timpuri cu nu mai puțin cunoscuta Azuga pentru titlul de cea mai bună bere din România, în acest număr al săptămânalului Suceava Live Plus vom discuta despre localitatea care dă numele acestei grozave băuturi, respectiv orașul Solca.

Un oraș cu o istorie veche, frumoasă, peste care se așează o uitare grea, ca o mantie plină de păcate peste un suflet tulburat. Nu știm cum, nu știm de ce, dar peste localitatea cu cel mai curat aer din România și din Europa, care devenise una dintre cele mai căutate stațiuni ale Imperiului Austro-Ungar între secolul XIX și începutul secolului XX, s-a așternut praful. Nici măcar un site de prezentare cum trebuie nu s-a învrednicit să aibă, deși se numără printre localitățile care au cu ce se lăuda atât din punct de vedere istoric, cât și turistic, geografic sau administrativ. Admitem că a avut parte, după Revoluție, de o administrație deficitară, dar unele aspecte legate de promovarea și gospodărirea unor asemenea resurse, cum a avut și încă mai are Solca, țin și de implicarea locuitorilor care par să nu se intereseze sub nicio formă de viitorul lor și a copiilor, abandonând localitatea care le este vatră la cheremul destinului.

Așezare și denumire

Orașul Solca este așezat în partea central-estică a județului Suceava, la poalele estice ale Obcinei Mari, în depresiunea submontană Solca-Cacica. Localitatea se situează la intersecția paralelei de 47° 42′ latitudine nordică cu meridianul 25° 50′ longitudine estică, la contactul dintre Podișul Sucevei și Carpații Orientali, la o altitudine medie de 522 de metri și este străbătută de râul Solca, afluent de dreapta al Sucevei.

Orașul se învecinează cu următoarele comune: Marginea la nord-vest, Arbore la nord și nord-est, Poieni-Solca la sud și sud-est, Cacica la sud și Mănăstirea Humorului la vest. Solca se află la o distanță de 23 km de municipiul Rădăuți, 32 km de orașul Gura Humorului, 48 km de reședința județului Suceava și 464 km de București.

Intrarea localităţii în istoria scrisă este legată tot de prezenţa sării. Termenul „salca” este un derivat în „-ka” de la cuvântul soli (sare, în limba slavă). Toponimul este menţionat, pentru prima dată, într-un act emis la 15 ianuarie 1418 la Baia, în vremea domnitorului Alexandru cel Bun. Acesta, în cearta dintre Maicolea, fiica lui Stoian, nepoţii Balotă şi Dragoş, stăpânitorii de drept şi Vlad şi Crâstea, stăpânitorii de fapt, face judecată dreaptă, lăsând satul Salca în stăpânirea lui Vlad şi Crâstea. Ulterior, satul va fi stăpânit, pe rând, de boieri şi boieroaice, de mitropolitul Moldovei, Gheorghe Movilă, şi de Mănăstirea Suceviţa. Acesteia îi va fi luat de domnitorul Ştefan Tomşa al Il-lea, cu scopul înzestrării ctitoriei sale, Mănăstirea Salca. Acesta nu va pricinui nici un neajuns fostei proprietare, deoarece o va despăgubi, cumpărându-i două fălci de vie la Cotnari, restituindu-i satul Stănileşti. Domnitorul îi va dărui şi 700 de galbeni şi o cupă de argint. Alţi domnitori şi boieri vor continua daniile către Mănăstirea Salca, aceasta ajungând să stăpânească întinse sate, moşii, bălţi, heleşteie, mori, vii, case şi pivniţe de pe întreg teritoriul Moldovei.

Prezentare generală

Solca este o fostă stațiune balneoclimaterică ce beneficiază de un climat de adăpost, foarte potrivit pentru convalescenți și anemici, ca și pentru cei ce suferă de bronșită și de catar pulmonar. Proprietățile terapeutice deosebite sunt determinate de densitatea mare a stratului de ozon atmosferic. Sub acest aspect, Solca deține primul loc în România și poziția secundă în Europa. De asemenea, orașul este cunoscut pentru izvoarele sale cu ape minerale cloruro-sodice.

În trecut, orașul era renumit și pentru calitatea berii ce se producea aici, fabrica de bere deschisă în anul 1810 fiind considerată una dintre cele mai vechi din România.

În Solca se află o biserică ortodoxă ctitorită între anii 1612-1622 de către domnitorul Moldovei Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) și care a funcționat până în 1785 ca mănăstire de călugări. Biserica este asemănătoare cu cea a Mănăstirii Dragomirna, fiind foarte înaltă, cu ziduri groase de doi metri și cu ferestre mici, amplasate foarte sus. Acest monument istoric este cunoscut sub numele de Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” sau Mănăstirea Solca.

Un alt lăcaș de cult reprezentativ pentru oraș este Biserica romano-catolică din Solca sau Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael”, ctitorie din anul 1868 a comunității germane din localitate. Prezența etnicilor nemți și a celor evrei și-a pus puternic amprenta asupra târgului bucovinean, în ceea ce privește cultura, economia, turismul și aspectul localității.

În apropiere de Solca, la circa 7 km, se găsește Biserica Arbore din comuna cu același nume, monument istoric ce datează din 1502.

Între principalele obiectivele turistice ale orașului se numără și Casa-muzeu Solca sau Casa „Saveta Cotrubaș”, un muzeu etnografic înființat în anul 1971 și găzduit într-o locuință tradițională bucovineană ce datează din secolul al XVII-lea. Muzeul este poziționat în partea estică a localității, la ieșirea către Marginea. Tot la ieșirea către Marginea, însă în afara orașului, se găsește fostul popas turistic „Trei iazuri”, care oferea un camping cu 36 de locuri de cazare.

În partea de vest, după terminarea orașului, pe traseul montan Solca – Sucevița, în zona de unde izvorăște pârâul Solcuța, se găsește monumentul natural Pietrele Muierilor constituit din 5–6 stânci principale și câteva grupuri secundare ce se ridică spectaculos în monotonia nesfârșită a culmilor Obcinelor Mari. Legenda spune că aici era locul de refugiu al femeilor și copiilor din zona Solca, atunci când aveau loc invazii ale tătarilor.

Localitatea are două parcuri, ambele dendrologice: parcul balnear al stațiunii balneoclimaterice (sau „Grădina de vară”), situat în sudul orașului, la intrarea dinspre Cacica, și parcul central, unde se găsesc monumentele Eroilor și „Halba de bere”. În imediata vecinătate a parcului central se află o berărie și un complex comercial cu restaurant. Există și un motel-restaurant, Hanul Solca, situat în apropiere de mănăstire și de fabrica de bere.

În oraș mai funcționează Casa de Cultură „Victor Vasilescu” cu o capacitate de 200 de locuri (unde în trecut a existat și un cinematograf), Grupul Școlar „Tomșa Vodă” (fostul Liceu Teoretic Solca), biblioteca orășenească „Ilie E. Torouțiu” cu peste 25.000 de volume, Ocolul Silvic Solca, dispensarul medical urban și dispensarul veterinar, o unitate de pompieri (ISU Solca), poliția orășenească, oficiul poștal, stadionul „23 August”, o grădiniță, o fabrică de pâine, mici unități economice și comerciale.

Orașul este dispus în funcție de cele două căi rutiere principale care îl străbat: strada Republicii, de la intrarea dinspre Cacica în sudul orașului până în centru și strada Tomșa Vodă (fostă 7 Noiembrie), paralelă cu râul Solca, de la Mănăstirea Solca până la ieșirea către Marginea din estul localității. Aproape toate obiectivele și instituțiile orașului sunt situate pe aceste două străzi. În anii ’70–’80 au fost construite în jur de 10 blocuri de locuințe, majoritatea dispuse pe strada Tomșa Vodă. Aspectul localității este unul de trecere de la sat la oraș, elementele urbane îmbinându-se cu cele rurale.

În urma închiderii stațiunii balneoclimaterice și a perioadei de declin de după Revoluția din 1989, activitatea majorității locuitorilor se rezumă la agricultură, sectoarele secundar și terțiar fiind în prezent slab dezvoltate pentru o localitate cu statutul de oraș.

Istoria fabricii de bere Solca

Secolul al XIX-lea reprezintă perioada de maximă înflorire pentru Solca, prin apariția câtorva obiective care vor transforma radical din punct de vedere economic, cultural și turistic mica localitate bucovineană.

În acest sens, în anul 1810 este inaugurată Fabrica de Bere Solca, una dintre cele mai vechi fabrici de bere din țară. Producerea berii în Solca este însă mult mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Acesta este unul din motivele pentru care administrarea fabricii a fost făcută de către Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a lungul timpului.

Timp de un secol, producția fabricii a crescut treptat, ajungând la 850 mii litri/an în 1913 și 1 milion litri/an în 1915. Din cauza Primului Război Mondial, care avea acțiuni pe teritoriul localității Solca, producția scade brusc la 10 mii litri/an în 1917. În 1922 se preciza că fabrica este rudimentară, cu tehnologie învechită și cu o producție slabă, de doar 300 mii litri/an. Resursele umane erau formate din 10 muncitori și 4 funcționari. În 1936, unitatea este găsită în statistici sub numele de „Fabrica de Bere Solca” și având aceeași producție anuală ca și în 1922.

În 4 noiembrie 1944 a fost încheiat ultimul contract de închiriere a Fabricii de Bere Solca de către Fondul Bisericesc, pe o durată de trei ani în care arendașul se angaja să crească producția de la 400 mii litri/an la 600 mii litri/an. Acest comerciant a ținut fabrica în funcțiune până la 20 august 1947, activitatea sa fiind întreruptă la sfârșitul anului 1948.

După venirea comuniștilor la conducerea țării, fabrica este naționalizată și primește numele Fabrica de Bere „Constantin Dobrogeanu Gherea”. La 1 decembrie 1952, trece în administrația Fabricii de Spirt Rădăuți, devenind astfel o secție de producție a acesteia. Au loc procese de modernizare a fabricii, în trei etape (1954, 1965 și 1966), cu rezultat în creșterea producției de bere de la 300 mii litri/an la 4 milioane litri/an. Cu toate acestea, cererea depășește cu mult producția, care era destinată în mare parte exportului.

În 1973 se construiește un nou sediu administrativ, iar în 1983 se înființează un mic muzeu al berii. În 1984 fabrica beneficiază de o instalație de îmbuteliere a sticlelor cu o capacitate între 8.000-9.000 de sticle pe oră. În anii de glorie, fabrica a fost un punct de atracție al turiștilor, mai ales pentru faptul că erau serviți cu bere proaspătă. În acest sens este deschisă o berărie, situată în parcul central. În mijlocul parcului este amenajat monumentul „Halba de bere”, care devine un simbol al orașului.

Apariția unei fabrici de bere la Solca a însemnat un progres considerabil pentru localitate, care devenea renumită pentru calitatea berii ce se producea aici. Berea Solca a reprezentat pentru o perioadă foarte îndelungată cartea de vizită a așezării. Chiar dacă acum este produsă la Suceava, celebra bere Solca sperăm să reamintească românilor de extraordinara localitate a cărui nume o poartă și să asistăm la  renașterea localității respective, după cum merită.