Comuna Păltinoasa se află situată pe DN 17, la 28 km de reşedinţa de judeţ, municipiul Suceava şi este compusă din două sate: Păltinoasa şi  Capu Codrului. Distanţa dintre satele componente (din centrul satului Păltinoasa până în centrul satului Capu Codrului) este de 4 km. Suprafata comunei este de 3.670 ha. Comuna este situată pe versantul stang al Vaii Moldovei, la contactul dintre Obcinile Bucovinei (in vest) si masivul piemontan al Ciungilor (in est). Comuna Paltinoasa are ca vecini : – la nord, teritoriul comunei Partestii de Jos; – la vest, orasul Gura Humorului; – la est, comunele Ciprian Porumbescu si Dragoiesti. – la sud, comuna este delimitata de apele raului Moldova, ce o despart de satul Capu Campului, din comuna Valea Moldovei.

Comuna Păltinoasa s-a dezvoltat de-a lungul drumurilor străvechi de legătură, ce uneau Moldova cu Transilvania și Maramureșul.  În timpul domniei lui Ștefan cel Mare, în aceste locuri au fost aduși coloniști din ținutul Orheiului (ei lucrau catarge pentru vapoare, ce se transportau în Veneția). Astfel, câteva familii au adoptat numele de „catargeni” iar partea de nord-est a satului Capu Codrului este denumit Catargeni. Satul Păltinoasa este mult mai nou decât Capu Codrului, actul de formare datând de la începutul secolului XVIII. Ca tradiții populare în aceasta comună se păstrează obiceiurile și meșteșugurile străbune: țesutul covoarelor, cergilor, prosoapelor, curelăritul, împletitul nuielelor.

În timpul războaielor turco-austriece, cât si în urma deselor răscoale împotriva stăpânirii habsburgice când un număr mare de români si nemţi de prin părţile Maramuresului si Năsăudului s-au refugiat prin locurile acestea punând baza unei noi asezări ce au numit-o Păltinoasa, impresionaţi fiind de pădurile de paltini de pe versanţii văii Bucovăţului. Până în anul 1951 satul Păltinoasa a făcut parte din comuna Capu Codrului, judeţul Câmpulung, după care centrul de comună s-a mutat la Păltinoasa.

Activități economice

 Asezată la răscruce de vechi drumuri comerciale ce legau Cetatea de scaun a Sucevei de ţinuturile Ardealului pe Valea Moldovei, comuna Păltinoasa a cunoscut încă din secolul al XVIII-lea o dezvoltare prosperă. Beneficiind de prezenţa pădurii care le-au oferit nu numai adăposturi dar si hrană, oamenii acestor locuri au ţinut să-și valorifice bogăţiile încă din timpuri străvechi. Astfel, meștesugul lucrului la pădure s-a transmis din generaţie în generaţie până în prezent.  În ciuda acestui aspect, activitatea economică principală a comunei rămâne creșterea animalelor iar pe plan secundar situându-se agricultura și munca pădure. Agricultura care se desfăsoară în comuna Păltinoasa este reprezentată în procent de 85% de creșterea animalelor. Beneficiind de condiţii optime de desfășurare a acestei activităţi, creșterea animalelor reprezintă pentru majoritatea familiilor sursa esențială de existenţă. Cu toate greutăţile privind valorificarea producţiilor animaliere, această îndeletnicire strămosească nu este încă abandonată. Producţia vegetală este puţin reprezentativă deoarece condiţiile pedoclimatice ale zonei sunt improprii pentru o parte din specii. Terenul agricol pe care îl deţin cetăţenii este dispersat în parcele mici și foarte mici. Principalele specii cultivate sunt: cartofi, porumbul, ovăz, orz, grâu, secară, legume.

Turismul local

Comuna Păltinoasa este înconjurată de frumoase păduri de fag, molid și paltin, fiind străbătută de râul Moldova. Această îmbinare de forme și culori crează peisaje atrăgătoare pentru relaxarea, recreerea și vizitarea acestor locuri de către turiști. Obiectivul cel mai important ce poate fi vizitat iîn comună este monumentul istoric din satul Capu Codrului, ridicat în cinstea eroilor neamului românesc.

Comuna Păltinoasa, situată în centrul geografic al judeţului Suceava, deţine o poziţie strategică pentru accesarea tuturor traseelor turistice ce au ca scop vizitarea mănăstirilor cu frescă exterioară şi a celorlalte obiective din această parte de ţară. În acest teritoriu se află cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa, Suceviţa, care prin valoarea incontestabilă a picturilor exterioare fac parte din patrimoniul culturii universale, incluse în evidenţa UNESCO. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă („albastru de Voroneţ”, „roşu de Humor”) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc momente din istoria culturală a omeniriii („Cucerirea Constantinopolului”, „Geneza”, „Judecata de Apoi”, „Scara Virtuţilor” etc.). Din comuna Păltinoasa se poate ajunge extreme de rapid la Pârtia de schi „Şoimul” – pârtie de schi situată în zona Gura Humorului – Ariniş, cu instalaţie de zăpadă artificială, iluminat nocturn, instalaţie de transport pe cablu dar şi la Baza de agrement „Ariniş” care are în dotare piscine pentru adulţi (acoperită şi descoperită), piscină pentru copii, 6 terenuri de sport cu iluminat nocturn, patinoar, alei pietonale refăcute şi iluminate. În comună se mai pot vizita: expoziţia de sculptură din lemn „Ignătescu Toader” şi sala muzeu tradiţii populare amenajată în cadrul unui proiect cu finanţare europeană F.E.A.D.R.

Inedita legendă a satului Capu Codrului

Cel de-al doilea sat al comunesi Păltinoasa este Capu Codrului. Ceea ce nu se mai știe despre dânsul este că în trecut, acesta purta numele de București fiind astfel menționat încă din sec. XIV și atestat documentar sub acest nume din secolul XVI.  Al doilea sat București din istoria României, după Zvoriștea, numită, în uricele lui Roman Vodă, din 30 mai 1392, Bucurăuți, a fost atestat abia în 21 decembrie 1514, când feciorul lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Bogdan-Vlad, cunoscut în istorie drept Bogdan cel Orb, după ce-și pierduse un ochi în bătălie, cumpăra de la Luca Ilișescul, fiul Anei, nepotul lui Ivan Corlat, satul „București pe apa Moldovei, mai sus de Berchișești”, sat numit, începând din 1783 și 1784, Capucodrului și „Capucodrului încoace de apa Moldovei”, pentru a se diferenția de Capu Câmpului, numit, tot pe atunci, „Capucodrului dencolo de apă”.

În 21 decembrie 1514, când, după ce cumpărase satul București, Bogdan-Vlad Vodă îl dăruia Mănăstirii Voroneț, s-a făcut și o hotarnică, reluată și de hotarnicele de mai târziu, în care se întâlneau, printre altele, toponimele La Vlad, Câmpul lui Miclin, Pârâul Bălcoaiei, Pârâul Muncelului, Pârâul Runcul, Pârâul Toplița, Pârâul Voroneciorul, Poiana, Țarina lui Micle, Țarina Muncelului și Moara lui Isac, toponime care încredințează memoria unor străbuni localnici unui neam lipsit de memorie.

Ca iobagi ai călugărilor de la Mănăstirea Voroneț, bucureștenii Bucovinei au fost, generație de generație, martorii deselor conflicte hotarnice dintre călugării de la Moldovița, care stăpâneau Berchișeștii (cumpărat de Petru Rareș de la Toader Corlat și dăruit mănăstirii), și cei de la Voroneț, care stăpâneau Capu Codrului.

„Certurile mănăstirești”, cum le numea cărturarul interbelic Procopie Jitariu, în superba monografie folclorică a satului său natal, Berchișeștii, au dominat secolele cu „neînțelegeri, neîntrerupte sfezi, urmate de reclamații, de judecăți, de recursuri, scrieri de apărare și de fixarea, din nou, a hotarelor”. „Ba se plânge Calistru, egumenul de la Voroneț, de purtarea abuzivă a călugărilor lui Teofan, egumenul de la Moldovița, ba se plânge Benedict al Moldoviței de abuzurile călugărilor egumenului Macari de la Voroneț, iar domnii Moldovei trimit ispravnici, ba chiar și un mare căpitan de Soroca, să-i aducă pe calea luminoasă a înțelegerii lumești pe înalt prea sfințiții negri ai averilor mănăstirești”.

„Și-atât s-au tot certat și pârât călugării între ei, încât nici n-au prea avut cum să bage de seamă că trec veacurile, că vin austriecii și, mai rău decât atât, averile lumești se secularizează, în 1783-1786, adică trec în proprietatea statului, dar și în proprietatea foștilor obști de iobagi mănăstirești”